vineri, 25 martie 2011

Am primit, am citit, am invatat :). Faceti si voi la fel.

Vom demonta astăzi încă un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.
Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, aia trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem bdsm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

sâmbătă, 5 martie 2011

M-am plictisit!

De ceva vreme incoace nu mai am nimic de facut. Stau si lenevesc toata ziua in casa fara sa ma fac util pentru nimic si nimanui. O stare de letargie si inutilitate nu am mai simtit in viata mea. Cred ca sunt la un punct de minim din punctul asta de vedere. E o perioada de asteptare pentru care doar eu sunt vinovat, deoarece am atras-o asupra mea prin deciziile pe care le-am facut in ultima vreme, majoritatea dintre ele fiind emotionale. Am esuat sa ma controlez atunci cand a fost nevoie, chiar daca inainte de a lua o decizie importanta mi-am spus sa iau decizia care simt eu ca este cea mai buna pentru mine. Dar nu, m-am panicat si am luat decizia care am crezut ca nu il va deranja pe cel de langa mine, sau care cel putin credeam ca nu il va deranja atat de tare pe cat credeam. Sunt un om egoist, dar am esuat in a fi egoist intr-un moment cheie, momentul unei decizii. Va fi inca un an care va trece fara sa fac pasi importanti spre atingerea dorintelor si viselor mele, si implicit a succesului. Dar cine stie, poate se vor intampla lucruri care nu ma voi astepta sa se intample, poate ma voi descurca mai bine decat ma astept sa ma descurc, si poate voi face acei pasi importanti pe care imi doresc sa ii fac. Nu ramane decat sa imi pastrez nivelul optimismului crescut, pentru ca pana la urma, optimistii sunt cei care ridica panzele spre succes.

duminică, 13 februarie 2011

Am urmarit o femeie

Acum 15 minute am iesit sa imi iau tigari. M-am dus, mi-am luat tigari, si pe drumul de intoarcere, o femeie a intrat pe trotuar inaintea mea. Mergeam la 3-4 metri in urma ei. A inceput sa mearga la pas grabit, si eu mergeam la pas cu ea, pentru ca asa merg eu normal. Am simtit-o oricum incordata intr-un fel. Am decis sa las pasul mai lent ca sa nu ii dau impresia ca o urmaresc. Apoi, o vad ca intra pe acelasi gang pe care intru si eu. Am zis gata, sa vezi ce o panichez pe asta... Intra ea, intru eu, si in timp ce face dreapta spre scara blocului, imi arunca o privire din aia nasoala si grabeste pasul spre scara, apoi intra repede in bloc. Stalker frate!

duminică, 9 ianuarie 2011

Tind catre excelent!

Sunt entuziasmat de propriile vise si scopuri. Vizualizarea si simtirea lor ma face entuziast. Sunt entuziast deoarece stiu ca toate eforturile mele sunt canalizate spre indeplinirea acestor vise si scopuri. Eu stiu ca fac tot ce-mi sta in putinta pentru a le realiza, iar asta imi da putere. Sinele meu este conectat cu Universul, iar acesta imi atrage visele si scopurile catre mine. Pentru ca Universul sunt Eu si Eu sunt Universul, iar Eu pot face si crea tot ce imi doresc numai cu electromagnetismul mintii mele. Trebuie doar sa imi cer Mie ASTA! , si o voi avea.

marți, 21 decembrie 2010

marți, 7 decembrie 2010

Afi, cel mai naspa Mall


A venit frigul, gata, nu mai merge sa ma incalt cu tenesi si bascheti subtiri precum coaja de ceapa. Si STEFAN a spus: SA FIE BOCANCI! Am vazut la New Yorker Unirii unii in vitrina foarte misto la 129 de lei. Ieri am fost cu fratele meu acolo sa mi-i iau, ghinion: nu aveau masura (lucru ce frecvent se intampla datorita dimensiunilor mele de balerin). Ne-am gandit noi apoi sa mergem in AFI pentru ca si acolo este un magazin New Yorker si ne-am inchipuit ca o sa gasim acolo bocancii cu pricina. La ce ora ne-am dus acolo, la 8:30. Venind dinspre Politehnica, am dat de magaoaia care sta proptita langa intrare @-). In momentul ala i-am spus lui Andrei "daca Palatul Parlamentului e nebunia lui Ceausescu, atunci asta a cui e?" (nu stiu daca vreunii dintre voi stiti, Afi Palace este cel mai mare mall din Europa, asa cum Parlamentul este cea mai mare cladire). Ca tot mentionasem de nebunie, asta a fost starea care m-a cuprins in acea ora si jumatate cat am stat acolo. Am intrat, imediat in stanga am dat de Zara. Am zis sa intram sa vedem ce au: numai tenesi pe glezna de 283129875 RON facuti din aceasi traditionala coaja de ceapa care nu ajuta cu absolut nimic la frigul si nametii care probabil vor urma. Bun, hai la urmatorul magazin (pull & bear). Intram si acolo, erau numai lucruri de fete. Inauntru era un lift cu care urcai la magazinul lucrurilor barbatesti @-). Coji de ceapa si acolo! Pe langa faptul evident al pretului frumos umflat de brand-ul celor de la Inditex. Bun, urmatorul magazin era Bershka. Intram, dam din nou numai de lucruri de dama, am realizat ca trebuie sa coboram din nou cu un lift din magazin la parter unde erau lucrurile de barbat... "Ba esti prost, astia isi bat joc de noi! :|" ii zic lui Andrei. Nu cred ca mai e necesar sa detaliez despre cojile de ceapa si preturi. "Bun!", spunem noi "acum ca am cascat ochii si ne-am plimbat cu liftul de la dame la barbati ca doua prade ale acestui marketing agresiv, hai naibii sa gasim new yorker-ul ala". Acuma dai si cauta magazinul pulii! Cred ca nu ne-am plimbat pe acolo vreo juma' de ora, ba pe jos, ba pe sus, ba pe scarile rulante, ba pe nu stiu ce via, ba pe alta via ~x(.... Innebunisem! La un moment dat l-am intrebat pe un paznic de pe acolo unde e new yorker, si ne-a zis unde e. Ajungem acolo, nu gaseam raionul cu incaltaminte :|. Hai sa intrebam pe cineva, intrebam, ne arata unde e, pula bocanci. Din nou sa intrebam vreo duduie daca nu ii au. Ni se raspunde ca nu au aceeasi marfa cu celelalte magazine. Pfoaaaaa! Futu-ti New Yorker-u' si Afi-u' in gura :| x-( ! Dupa experienta asta total neplacuta, azi m-am dus in Sir, care este la 10 min de mers pe jos de mine, si mi-am gasit minunatiile astea:



NAH! DARAMATE-AI AFI PALACE!