M-am plictisit!

De ceva vreme incoace nu mai am nimic de facut. Stau si lenevesc toata ziua in casa fara sa ma fac util pentru nimic si nimanui. O stare de letargie si inutilitate nu am mai simtit in viata mea. Cred ca sunt la un punct de minim din punctul asta de vedere. E o perioada de asteptare pentru care doar eu sunt vinovat, deoarece am atras-o asupra mea prin deciziile pe care le-am facut in ultima vreme, majoritatea dintre ele fiind emotionale. Am esuat sa ma controlez atunci cand a fost nevoie, chiar daca inainte de a lua o decizie importanta mi-am spus sa iau decizia care simt eu ca este cea mai buna pentru mine. Dar nu, m-am panicat si am luat decizia care am crezut ca nu il va deranja pe cel de langa mine, sau care cel putin credeam ca nu il va deranja atat de tare pe cat credeam. Sunt un om egoist, dar am esuat in a fi egoist intr-un moment cheie, momentul unei decizii. Va fi inca un an care va trece fara sa fac pasi importanti spre atingerea dorintelor si viselor mele, si implicit a succesului. Dar cine stie, poate se vor intampla lucruri care nu ma voi astepta sa se intample, poate ma voi descurca mai bine decat ma astept sa ma descurc, si poate voi face acei pasi importanti pe care imi doresc sa ii fac. Nu ramane decat sa imi pastrez nivelul optimismului crescut, pentru ca pana la urma, optimistii sunt cei care ridica panzele spre succes.